Iubire de final de vara...

E nisip si vant si scriu...
Cred ca va fi ultimul weekend la mare pe anul acesta. Una din chestiile pe care am invatat`o in vara aceasta e ca, odata ce pui piciorul intr`o masina, nu se stie niciodata unde ajungi. Pana la urma am hotarat atunci sa plec la Constanta, desi fusesem avertizata ca e un fel de capcana... Probabil sunteti curiosi sa aflati cum anume este un festival de moda la Constanta. Sincer, habar nu am si nu voi sti niciodata , pentru ca n`am mai ajuns.
Oricat de mult m`am fortat sa`mi tin pleoapele deschise si sa nu ma las vrajita de muzica de pe iPod si de lanurile galbene de pe autostrada, am adormit. Iar cand m`am trezit si m`am uitat pe fereastra, eram in Vama Veche. Cineva din masina a facut o gluma gen "Daca mai dormeai un pic, poate te trezeai la bulgari". Ha, ha, gluma de baiat.

Mi`am dat seama ca e o situatie din aia, cand daca comentezi sau faci scandal, toata lumea abia asteapta sa sara cu gura pe tine. Asa ca n`am mai zis nimic si m`am uitat in jur dupa ce m`am frecat la ochi si i`am urmat pe ceilalti, care pareau a sti foarte bine ce anume fac si incotro se indreapta, pe ulita, catre mare. Pe plaja, putina lume. Mana mi s`qa dus automat catre sandale, pe care le`am scos, bucurandu`ma de nisip si de noua mea atitudine. Altadata, panicoasa cum sunt din fire, mi`as fi facut o groaza de probleme legate de unde o sa stam etc., dar cum nu aveam chef decat sa privesc marea si sa uit de oras, pahare spalate si tot restul. Brusc a fulgerat, dar nu aveam nevoie de un fulger sa`mi prevesteasca-totul in jur era electric si in mod clar se va intampla ceva. Pentru ca sufar de o usoara miopie, nu mi`am da seama din prima ca el se indrepta agale catre mine.S`a apropiat in cel mai firesc mod posibil. Era atat de bronzat, incat mi`a trecut prin cap ca in tot timpul cat a disparut a fost undeva la mare. Sau ca atrecut din mare in mare, in funcite de anotimp. Era atat de frumos, ca am simtit ca nu mai am aer si mi`am dat seama ca nu`l uitasem nicio secunda. Il inchisesem doar intr`un sertar, unul mai de sus, la care nu ajungi si caruia ii ratacesti in mod constant cheia. Ce mai conta ca mi`a dat practic papucii printr`un e-mail? In momentul ala eram la fel de pateica precum eroina dintr`un film de dragoste, care il revedea dupa 10 ani si stia ca va fi pentru totdeauna iubirea vieii ei... Ar fi si mai patetic sa nu recunosc ca, desi vreau sa par cool si detasata, dintotdeauna am tanjit dupa sirop. Adica dupa o scena clasica de film, in care el vine, te ia in brate si te saruta. Si dupa o vara agitata si ciudata, am avut parte de o limonada. Sau un sirop de brad, cu apa rece de la robinet.R.s`a apropiat in cel mai firesc mod posibil si m`a sarutat. Ca ultima data cand ne`am vazut si cand ochii mei erau siguri ca aveau sa il revada foarte repede. Pe scurt, a fost un film, poate singurul in care voi juca, habar nu am. Cert este ca in secunda 2 nu mai stiam nimic despre nimic. Am uitat de grupul cu care venisem, de intrigi, de "reabilitarea" imaginii mele in ochii celor din jur... Am ramas cu R. si a fost cel mai frumos weekend la mare de pana acum. Am dormit putin, am vorbit mult si in rest totul e confuz: oameni, stele, pahare in plus. Singurul meu contact cu realitatea erau telefoanele date alor mei, care nu intelegeau cum de am plecat atat de brusc si ce ma tinea atat de tare si de mult la mare.

Daca le`as fi spus ca sunt indragostita, probabil ar fi ras si atat. Sau poate ar fi oftat...