Zâmbet de copil...

10 decembrie 2010...
           Decembrie... Cea mai frumoasă lună din an. Luna în care toţi tragem linie şi facem bilanţul unui an întreg.

          Este luna în care dăruim cel mai mult, este luna în care gândurile noastre se îndreaptă către cei dragi.

          Ca în fiecare an, luna decembrie ne-a adus prilejul de a-i ajuta pe cei aflaţi în dificultate.

          Am primit vizita mai multor copii care s-au bucurat şi ne-au încântat cu prilejul sărbatorilor de iarnă, a Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos...

          Vă pot spune că activitatea desfaşurată pe plan şcolar şi anume ,,Zâmbet de copil” s-a împletit armonios cu însuşi zâmbetul copiilor care au participat la această activitate.

          Am fost extrem de emoţionată să ascult, dar să şi dăruiesc colinde cu ocazia acestei minunate sărbători.

          Astfel, am fost plăcut impresionată de vocea unei fete din clasa a şaptea, dar nu numai. Un copil micuţ, de vreo şase ani, pe nume Edi ne-a recitat o poezie foarte frumoasă in engleza, iar o fetiţa puţin mai mare decât el ne-a spus „Furnica” de Tudor Arghezi.

          Bineînţeles, nici colegii mei nu s-au lăsat mai prejos... La îndemnul doamnei noastre diriginte, Daniela si Beatrice au făcut un mic moment spectaculos: „Valsul fulgilor de nea”, fireşte, căci ele sunt coristele noastre dragi...

          Cadourile oferite de copiii din clasa noastră a avut menirea de a consolida relaţia de prietenie dintre noi, mai ales că pe fundal se auzea „Moş Crăciun cu plete dalbe”...

          Sunt fericită că am avut ocazia de a însenina acest moment unic care se petrece o dată in an şi anume Nasterea Mantuitorului...